MI-E FOAME DE TINE, IUBITO


Mi-e foame de tine, iubito,
Iubito, de tine mi-e foame,
De palmele tale de sare,
Pe tâmplele mele de poame –

Mi-e foame de roadele tale,
de liniștea ta ce-mi împarte,
pe suflet, cu tălpile goale,
maree tăcute de șoapte –

mi-e foame de ochii tăi negri,
de pleoapele tale de vânt,
aș vrea să te legăn în cedri,
și cuib să îți fac în cuvânt –

să zbori ca o pasăre blândă,
să mi te întorci pe un umăr,
o veșnicie să număr
lumina din tine, plăpândă –

mi-e foame, iubito, de tine,
ca trupul să nu ți-l ating,
aș vrea să respir doar din grâne
poverile tale de gând –

și noapte să fiu, să te-acopăr,
și ziuă, cu nori să te-mbrac
pe gânduri, ca floarea de nufăr,
pe lacul din minte să-ți tac –

mi-e foame de tine, iubito,
de zâmbetul tău vegetal,
o mare să fii, să te sufăr,
cum nu te cuprind de pe mal –

mi-e foame de tine, iubito,
cu pleoape de aer , o iie
să-ți fiu, să îți mângâi pe vise
iubirea născând veșnicie…