Pântecele-i se prelinge pe trup.
Un vertebrat
paște înlăuntrul său
pe câmpurile întinse căptușite
cu iarbă se așează sătul
neînteresat de nimic din jurul său .
Nici de adierea vântului care
îi mângâie fața ,
nici de albastrul deasupra sa.
Îi atrag privirea niște
degete umede printre foi.
Concentrat asupra mișcării lor
îi râd celule de plăcere.
Mângâindu-și pântecele se ridică,
se îndreaptă către câmpuri
și paște, paște din nou.

14.08.2006
București