sub talpă
resturi de cer
îți număr tâmplele
știu că totul e banal
în fâșia asta de nebunie
poate să rămân
între punți de mătase și trupul tău
să întreb ferestrele
de ce e lumea așa mică
mai stau până în apus
să văd îngerii îndesând soarele
în barba Lui