ÃŽmbuibat cu strivirea a mii de melci,
Alintat de linsul uscării,
Biserici zidește Manole în beci,
Clopotnițe-n albia mării.

Privește Manole, plivește scâncind,
Prăsește-n iertare cucută,
Orbit de-ntuneric, ridicol iubind
Aceeași vocală mută.

Catedrală scălâmbă cu aluri de șură,
Behăindu-și ultimul dangăt în noi,
Zarază cu rochia fadă, sură
Mireasă trimisă 'napoi.