Ireversibil

ÃŽn cui e
sutana bunicului venit în bucurești la distracție
lasând baltă războaiele cu preoteasa
pe o stradă cu fete, corul de nepoți , în jurul catafalcului
bunicul cântă psalmi de fericire, îl privește uimită
fetița pe acest bătrân nebun, dar încă pompele lui
aruncă tina în vene, cu ochi rapizi și palme lovite cu blândețe,
știe să lupte bătrânul, cu satul pierdut prin salcâmi și gura slobodă a lumii
dar cum să lase femeile în urma așa, neiubite, diavolul nu are
legătură aici, este o discuție de principii, încă vreme multă mai vine
pârâul ras de atâta viață, pune mâna pe coapsele gustoase și zice iar un psalm
așa pe apucate, de mirare că de fapt nu se oprește lumea cu el, și nici niciodată,
și alte femei vor înflori peste 100 de ani, e tristă ideea de a lipsi atunci,
vor zice doar strănepoții, să luăm aminte la tata-mare-popa ce-i mai plăceau muierile
decât greșeala de somn tihnit la parohie, mai bine vise pe viu la bucurești
vai doamne ce carne are fata asta, las să plangă preoteasa,
e greu să știe ea filozofie, chiar nimeni nu înțelege despre ireversibil
ști tu, fată dulce, ce e aia trecere numai o dată prin timp.

ÃŽn cui e
sutana bunicului și timpul se scurge prin calendare repede
ca sângele lui, de disperare chinuit de atât de târziu.