reușești să bei întunecarea la plic
ghicești în zahăr cum se va mișca ziua
nu știu cum sorbi cafeaua
dar seara îți rămân tăceri între dinți

azi noapte am adormit
tot cu
ceafa lipită de ceafa mea
strigând în palme
sesam deschide-te

nu am loc în piele pentru un ac nou
soarele nu poate să își întindă vara
picioarele peste mine
așa că nu am nevoie de încă o perfuzie

călcâiul lui ahile stă împăturit în portofel
o să ți-l arăt poate
mâine dau cu pudră de talc pe el
să fii la geam

chiar dacă îmi este frig nu sunt de gheață
chiar dacă sunt aici nu pot fi mereu
acum

dar eu încă îți mai măsor
adâncimile din mine

am rugăciuni pentru fiecare eveniment
dimineața de exemplu
când îmi prăjesc pâinea pe cealaltă parte
mă gândesc la tine