numai femeia cunoaște pământul prin care se strecoară îngerii spre locul lor de muncă
ăștia cu aripi se trezesc spre prânz nu se spală pe ochi ci pe aripi acolo se află uitarea

dacă tot pleci i-am zis dacă tot pleci la serviciu mă îngere ține colea un senvici e în staniol e cu cașcaval salam și ou fiert puțină margarină roșii tăiate felii și sare

în dimineața aceasta am potrivit ceasul Sosește prânzul
o să vină ăla să-mi bată în poartă o să cunosc femeia mi-am zis

dar femeia mea pregătește acasă la ea un destin
eu la mine acasă sap șanțuri primenesc apa la păsări aprind focuri cosesc fânul mă cinstesc la drum cu drumul apoi spun că adevărul nu în cuvinte se află ci în distanță

și îngerul meu trece călare spre prânz stau cu mâna întinsă din fugă să ia la pachet din alergare ceva de la mine să mă pomenească să scrie când ajunge în cer despre omul de ieri

îngerul se întoarce spre seară puțin obosit
- Ce faci frățioare? m-a întrebat

mai nimic bre îngere
îți fac alt pachet pentru mâine
în locul tău voi trimite de veghe un câine

rămâi cu mine acasă
vine moartea-mbrăcată-n mireasă