Își strecoară lumina prin naștere
Care capătă pete și găuri prin cunoaștere,
Anii își depun pulberea peste om,
Cu timpul înălțând în noi un dom,
Este o insulă în marea neființei
Cu plaja formată din nisipul suferinței,
Clocotește în noi ca un vulcan în erupție,
Face cu moartea un pact trădat de corupție,
Nu se simte, nu se vede în vulg,
Doar când boala spulberă ca un fulg
Sănătatea, din care bucuria și avântul se smulg.