Cât de târziu s-a trezit ceasul
Să nu mă întrebi de vorbă azi.
Au sunat anii și gândurile
De-au speriat vrăbiile și crinii ascunși
În scobitura sânului.

Cum stătea candela aprinsă
De atâtea vieți,
Amurgului să-i ceară
Copilul din noi.

Și tu poți să plângi, uneori,
Când pietre de soare
Aruncă timpul spre întâia
Dimineață din clipa luminii.


Alexandra Iliescu