agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-10-12 | [This text should be read in romana] |
Scrisori de adio
trimise de Simona Dobrescu Stimate soț, eu prin prezenta doresc să te înștiințez: Contractul de căsătorie de astăzi îl reziliez ! Þi-am fost soție credincioasă, și fără să exagerez, Din șapte ani de căsnicie, nu am nimic să-mi reproșez. Dar mai acu’ o săptămână, când ai venit seara acasă, N-ai observat că mă coafasem, că mă făcusem mai frumoasă, Îmi cumpărasem lenjerie și-o rochie mai fistichie Și îți gătisem drăgăstoasă mâncarea care-ți place ție. Nu îmi mai spui că mă iubești și, mai nou, nici nu mă mai atingi; Te-ntorci cu spatele la mine, lumina după ce o stingi. Și-n fine, mi-a sărit muștarul când șeful tău m-a anunțat Azi-dimineață, făr-ocoluri, că tu la slujbă-ai renunțat. Deznodământul, prin urmare, e previzibil și firesc: De azi, eu mă despart de tine; m-am săturat; te părăsesc ! P.S. Prin cap de-ți trece să mă cauți, mai bine las-o baltă, zău ! Mă mut în locuri neumblate-mpreună cu fratele tău. Dragă ex-soață, eu acasă venii acum și, pe servantă, Găsii scrisoarea ta ce, sincer, zic că e foarte-nteresantă. Să știi că totuși observasem când părul ți l-ai aranjat Dar primul gând a fost să-ți spun că... aia-i tunsoare de bărbat; Și-apoi când te-am văzut gătită-n rochița nouă, fistichie, În freză m-a lovit ideea că ești ca dracu’ de boccie. Mâncarea mea cea preferată când mi-ai gătit-o, drept să-ți spui, M-ai confundat cu al meu frate, că el preferă piept de pui. Eu te iubeam, cu toate astea; zău, nici în gând nu te-am trădat; Iar azi, când potul cel mai mare la loterie-am câștigat, Am vrut să-ți fac o bucurie, și-am luat bilete de sejur Pentru o lună, să ne facem de cap pe Coasta de Azur. Normal c-am renunțat la slujbă; erau cu toți niște măgari Și n-avea sens, când am în cont vreo... opt milioane de dolari. Acum sper că te-am lămurit; drum bun și mult noroc, iubito, Eu, sincer, îți urez să ai viața pe care ți-ai dorit-o. P.S. Iar frate-meu Andrei - în fine, e cazul să te pun în temă - Pe vremuri se numea Andreea ... dar sper că nu e o problemă. Scrisoare de împăcare trimisă de Elia David Iubitule și dragă soț, căci încă nu am divorțat, Îți amintești – de nu, încearcă – ce bună eram eu la pat Și cu mâncarea, câte oale am ars - mai stând și pe acasă, Ca să-ți gătesc ce n-ai sperat, nici chiar în vis, să ai pe masă. Scrisoarea-aceea de adio, am scris-o, sincer, la beție! Atât de moartă după tine și azi, că stau în Agonie Și-mi vărs necazul, chiar și nervii, pe cine mi-e la îndemână, Ca nu cumva, având talent, să-mi ies prea repede din mână. Eu doar atât te rog, aminte să îți aduci de tot ce-a fost Așa de fain între noi doi; nu vreau să pici tot tu de prost La tribunal, când - știi prea bine ce bun ești tu și emotiv - Voi zice eu că m-ai bătut, deși pe-atunci n-aveai motiv Și-oi cere ce mi se cuvine, nimic în plus peste jumate. Gândește-te și scrie-mi iute, la frati-tu, dacă se poate. P.S. Iubitule, încă ceva: de nu îți spun, simt c-o să mor, Știam că frati-tu e clonă de când mi-ai luat calculator. Răspuns la scrisoarea de împăcare trimisă de Dan Norea Iubita neichii nevestică, îmi amintesc de tot ce-mi spui, Când îmi ziceai seara în pat: “Mai pune-ți, dragă, pofta-n cui ! În seara asta am migrenă… și uite, zboară un țânțar” Și cam de zece ori pe lună “Astăzi nu pot de… calendar” Oalele-s arse, ai dreptate, dar cheltuiala nu-i prea mare, Mai mult costa ce aruncai. Ce mizerabilă mâncare ! În schimb dădeai cam tot salariul pe haine, blănuri și botine, Bijuterii, cosmeticale… Și încă numai de-alea fine. La tribunal să știi, drăguță, să plângi și nu-ți dau niciun ban. Þi-am pus un detectiv pe urme. Demult, mai bine de un an. Și are poze cu Andrei, cu tine-n pat – nerușinată. O să plătești, drăguța neichii, și cheltuieli de judecată. P.S. Spune-i Andreei să se-ascundă, căci în oraș treaba e lată. Jumate din bărbații urbei o caută. Mai vor odată ! Scrisoare de amenințare trimisă de Elia David Iubitule, te-ai enervat? Tu care, dragă, așteptai În dormitorul conjugal ore la rând și “cât mai stai” Ziceai mereu, de am dedus că nu ai vrea să mă grăbesc, Acuma “pune-ți pofta-n cui”, cu tine nu mă ciondănesc ! Să știi iubitule, de când, stau toată ziua doar acasă, La fel ca tine, ce-ai lăsat serviciul, am la geamuri plasă Și-ți spun cu inima-mpăcată: n-o să mai vezi țânțar pe-aici! Așa cum n-a văzut niciunul din cei ce-ți sunt – știai? - amici, Căci, des trecând - poate de tine, or da, de când te știu plecat - Pe unde nici nu te gândești, fii liniștit, au căutat. Ce să-ți mai spun, îmi este bine, nu te vreau musai înapoi, Cum zici, că, dacă-ai dat de bani, să-i cheltuim aș vrea în doi, Nu, dragă, eu nu m-am schimbat, am o coloană verticală, Decât să-ți mai cerșesc vreo blană, mai bine mor cum mă vezi, goală. P.S. Prin poza asta te anunț, că, dacă îmi mai zici adio, Mă sinucid exact la anu’, când frati-tu pleacă la Rio. |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy