Un fir de ață,
Un fir de lumină...
O picătură, o adiere,
Ceva mai senina.

Un fir...multe picături
Pe un singur fir.

Un timp ordonat
În mii și mii
De picături; de ațe.

Timpul dezordonat
Printre sute de picături
De lumină.

Un țipăt pe aleea asta
Acoperită de ceață.

Nu. Nu era nimic.
E același mort care răscolește
Amintirea vișinie.

E doar o nouă noapte,
Aceeași insomnie...