Să-mi dai de veste, lacrimă, când vii,
Dar să mă cauți numai pe-nserat.
Cărarea e aceeași care-o știi
Iar eu sunt tot așa, cum m-ai lăsat.

Să-mi dai de veste, lacrimă, când vii,
Am să te-aștept la poartă, numai eu,
Iar lângă drum, înfrânt de elegii,
Un nuc plecat, sub vântul teleleu.

Să-mi dai de veste, lacrimă, când vii,
Un ceai de nostalgie am să-ți fac
Și-n ochii mei, ca două colivii,
Þi-am pregătit împărătesc iatac.

Să-mi dai de veste, lacrimă, când vii,
Mi-e dor să stau cu tine la taifas
Și-apoi, când cerul meu s-a limpezi
Ne vom lua, cuminte, bun rămas!