E multă toamnă
cade frunza,
de ceață ochii mei sunt plini
și-n ploaie
pașii mei adună
cu vânt nebun
doar niște spini...

Mi-e dor de tine
și mi-e sete
de ochii tăi
de albastru blând
de ruginiu
apus în pietre
de lacrima în care plâng...

E multă toamnă
tu nu ești
decât puțin în amintire
printre nescrisele povești
din vara plină de iubire...