Mă joc cu vântul.
Cade prima frunză de chihlimbar.
Înțepenesc și gândesc la decizia celei de-a doua frunze…a treia…
Se joaca cu timpul.
Cântă printre vreascuri tăcerea buzelor sângerânde.
Înțepenesc și apusul se lăsă precum primele…ultimele pleoape…
Se joacă în întuneric.
Cine se mai gândește la îngeri, la stele?
Înțepenesc și te simt aproape, la zeci…zeci de mii de kilometri…
Mă joc cu spațiul și nu găsesc o ușă.