ÃŽn palmele mele
doi ochi.
plâng numai când
strâng pumnii,
iar atunci
de sub sânul meu stâng
se deschide o ușă
ca un zâmbet:
-"Poftiți, intrați,
luați loc...
Aici e o sală de așteptare.
Da, o puteți numi și gară...."
-"Poate să intre oricine?"
-"Intră doar cel ce mă face
să-mi închid ochii între degete"...