o frunză stingheră
în palmă îmi
cade
durerea ei mută mă
doare
mă
roade

pătrunde în carne
să-mi ardă de-a
valma
și mâna-ncleștată
și ochiul
și
palma

iar moartea pornește
să-mi cate
ocol
mi-adulmecă
trupul
nevolnic și
gol

sunt una cu frunza
ce-n palmă o
strâng
sunt una cu frunza
ce moare
și
plâng

și-acum înțeleg ce
anume mă
doare
sunt singur și
veșted sunt
frunza ce
moare