băi, dar aparat de tuns conștiința m-am făcut azi, când m-am trezit din pat ca o coadă de mătură mucegăită de atâta somn, îmi spunea iubita ascunsă sub perna cu tweety în colivie, închide obloanele alea și vino să ascultăm la radio cum se ucid oamenii între ei,
hai să ascultăm atentatele, să vedem pereți, tranșee și conserve expirate, cu mazăre și carne în gelatină, când vom ajunge la statutul de specie pe cale de dispariție, vor face studii pe noi, dar momentan suntem indivizi, iubito, treci aici să ne amăgim reciproc, căci până când ne vor uita în rezervații naturale, vom trăi tot în blocul ăsta mânjit cu pensionari, nu te plânge de falsă apoplexie, în fiecare viață există o cărare galbenă și un cățeluș vorbitor, lasă-mă pe mine să am patru picioare și coadă cu motor, tu să fii blonda mea din pat, măcar acum, vitele zburătoare le împrăștiem ca umbre pe calciul din pereți, dacă vrei, și eu promit să nu mai latru în somn, mușețelul îl împărțim egal, picătură cu picătură, până când războaiele se vor plictisi, măcar la noi în cartier, treci aici să ne zgândărim nevoia de palme date la repezeală, pe negândite, neamăgite, și hai să dormim mai mult, omenirea să aștepte încă un pic