noaptea își ridică jaluzele de aluminiu
îmi izbesc în mișcare fața lipită de fereastră
sunt parcă un mort flămând să privească
pentru ultima dată răsăritul

frigul prin carnea-mi își trece cuțitul
la orizont
cerul e pielea curelei de bărbier
puțin pe la spate luați-mă nea zeică
și-așa am o față de șantier

mai încolo tot pe pervaz
o glastră
garoafele se ofilesc putrezesc dar stau în picioare
dojenim în surdină să nu trezim praful
așezat peste lucruri într-o murdară ninsoare

mă bucură demnitatea voastră dragelor
ce surpriză plăcută să-mi împletiți coroană
auzi mamă?
tu le-ai plătit toamna nașterii mele ușuraticelor

mi se strâng ploile în piept cum lângă un perete
perdelele
trupul lor miroase a lavandă și sex
mi-e foame
îmi prepar un sandvici:
o foaie de biblie între două felii din dex
și ies să-l mănânc dezbrăcat în fața blocului
să le fac păsărilor în ciudă

pământul are o respirație crudă
a nins
ieri
astăzi noroiul îmi presară pe inimă sare
simt că nu voi mai putea mișca din picioare
numai versurile ieși-vor din mine rădăcini