Rodul otrăvit


Vântul mă cheamă,
molidul îmi face cu mâna,
nu, nu e soare
este lacrimă de stele,
mi-ai spus să explic poezia,
ar fi o alta...ba nu trei,
dar poate și nașterea fulgilor de lumină
ar trebui...
de ce mă zbat?
se mira el, ea
în oase ce rost au toate...
mâncăm fără legi
gene de șoareci într-o biată legumă,
un pește înfipt în roșie zemoasă
criogenie a minții
incurabilă infatuare
porți sumeriene
dezastre uitate...
suflete moarte,
rană a timpului
eternă supurație
și vântul mă cheamă
cu...vântul
dezgolește focul cetate
început și sfârșit...
cu-vântul.