Mai este loc
pe peronul coliviei de colo
o boare de mare mă trezește pe alee
ploaie de frunze în loc de petale
vârtej singuratec
într-un ungher prăfos
pasaje încărcate cu amintiri vegetale
locuri pătrunse
iubite odată
istoria toamnelor de până acum
pajiști, bănci, clădiri, monumente
le recitesc istoria zâmbind cu frânturi din toate
respirând la fel ca ele
șovăind între bucurie și zbucium
între ușurare și chin
ca frunzele,
ca aleile doldora de galbeni
ca statuia din colÈ›
ca piatra cu mușchiul verde
chioșcul fanfarei de duminică
și copacii
frații mei de-o vreme