agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-11-13 | [This text should be read in romana] |
perdeaua
o perdea bizară mi se lasă peste retine când mă gândesc la orașul galați cu doisprăzece ore de drum șerpuit și ațipit în amețeala munților a orașelor rulate, străbătute din noaptea zorilor până la noaptea nopții o perdea tristă cu ferestre spre interior când în orașul triunghiurilor de ape ajungi înțepenit când nimeni nu te așteaptă acolo, când repeți în toi de noapte scene tehnice pentru reprezentat inimile palmelor noastre de artiști blamați la șapte dimineața masa e luată și plapuma trasă de pe noi și perdeaua văzusimțu’ multe lucruri se văd, altele, multe, se simt acasă, noi n-avem nici măcar un portar sau un câine de pază, ceva care să-i oprească pe boschetari să ne spargă cabinele și sala în galați dramaticul e păzit de gardieni îmbrăcați în kilograme de arsenal simt cum orașului acesta înnoptat începe să-i fâlfâie încă o perdea ciudată, când cer ospătăriței să-mi aducă o mâncare de care încă n-a auzit când vânzătoarele privesc prin mine ca și cum aș fi însăși perdeaua bizară ce mă bântuie, parcă am vorbi o limbă diferită pe-același grai, însă de neînțeles și cameristele își găsesc de lucru din oră în oră prin odaia mea în orașul acesta nimeni nu îți zâmbește, nimeni nu te privește decât de departe, iar zâmbetele revin jucând o remiză de ping-pong după regulile gesticii coatelor date pe față și pe spate și ce-i cu asta și ce-ar putea să-mi pese mie dacă aceste multe lucruri se văd și multe altele, încă, se simt văzusimțul perdelei cu puteri nebănuite și cu forța unui vulcan îmi joc meseria în degetul mic al piciorului care mă plimbă șchiop apoi, ca o briză ajung cu ochii închiși, pe urmele pescărușilor țipători la dunăre, n-a trebuit nici măcar să găsesc statuia lui brătianu care mi-ar fi arătat portul și marea întindere de ape înainte a se sfârși parcul plin de câini și frunze cu marea elice în frunte mă opresc o clipă în fața farmaciei să privesc într-o fântână secată și mă simt fata pe valuri cu trup de bronz părăsit rămân pe faleză mai mult decât s-ar fi căzut cu ochii spre port și spre cer, cu veselia țipetelor de pescăruși cerșetori de afecțiune și grăunțe alții dintre noi s-au simțit pescari, prin galați alții, navigatori, alții aleargă de unii singuri de-a lungul falezei mie-mi ajunge că respir aer de fluviu că m-am întors ca un somon la apele despre care atunci când vorbesc, poți crede că nu există sau că or fi existând, înghițite de vreo perdea bizară a văzusimțirii împreună cu pescărușii și-mpreună cu toate acelea și cu altele din acestea dar se știe că pescărușii poartă gânduri albe pe aripi iar dunărea galațiului e de-un albastru cum n-am mai văzut vreodată a href="http://photobucket.com/" target="_blank"> acum să mă ierte și cititorul fiindcă la sfârșit de poem n-am să trag perdeaua aceasta bizară și să declar deschis dacă am ajuns la galați vreodată ori am inventat, cine mai știe de ce, toate acestea în timp ce priveam câteva imagini cu orașul unui fluviu minunat găsite, cine mai știe de ce și cum prin aparatul meu de fotografiat _________________________________ iar fotografiile trebuie că-mi aparțin, de vreme ce le-am găsit, taman în aparatul meu |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy