cel mai tare mă tem de săpatul zadarnic
(gurmand am fost... bețiv... și vorbăreț...)
oriunde sunt doi sau mai mulți
eu tac ascuțit –
hârleț scormonind în adâncuri de oase
lumina acolo-i lipsită de preț

nici un oțel nu e prea dur să nu-l frângă
munca îndelungată
numai în pace uleiul arde în candele
își linge rănile de fier
vom construi într-o zi doar biserici și case
cimitirul e oricum șantier

vom trece pe alei călărind cozi de mături
imaturi foarte mulți
alții
deveniți vrăjitori
vom necheza cu flăcări la gură
tăinuind în inimi siluite comori

groparii... ah! iar mi-au ieșit înainte
scuipă
înjură
se pișă la pom
mi-e scârbă mi-e lene și mai ales frică
să ies dintre buze
să beau cu ei rrom

în gura lor strepezit asfințitul
a carne de iarnă cu mușchi înghețați
botez fie
nuntă de-ar fi
sau prohod
aș vrea acestui secol să îi fiu irod
și criminal și trufaș dar martir
să dau umanității Singurul Copil