mă înălțam pe picioroange cu pupile umflate de cer
cafenele de îngeri în fața unei beri jucau pe două suflete
unul trăgea sforile
alergam printre inimi tocate în bucăți
era o fabrică pentru asta două kilograme într-o parte
două în cealată altele pe care nu le vroia nimeni expuse în vitrine
un înger clovn număra dinții făcea grămezi să le vândă apoi la taraba îngerilor
mă împiedicam capete zburau peste tot era campionat
panourile strălucitoare anunțau reduceri la aripi
îngeri prea beți ca sa și le mai poarte
trântiți lângă scenă facuseră un pogo mortal erau tari dădeau din plete până amețeau particule de vomă pe papucii de îngeri
se crăpa asfaltul mă agățam de pletele unuia era dat cu gel
oameni cu solzi mari cât cepele împuțite
cântece sirene asfaltul căptușit cu carne îmi anunța un concert rock