Străzi lungi îmi amintesc de tinerețe,
Când circulam prin bezna ca un motan
Și fetele mari se-nghesuiau să-mi dea binețe,
Iar eu le răsplăteam ca un sultan.

Noaptea,când mă uitam de pe mal în apă,
Nu știam nici o dată cu siguranță,
Dacă ce văd e luna galbenă ce s-adapă
Sau chipul meu cu zulufi și prestanță.

Gândurile ce mă bântuiau atunci nu pot
Să le scriu acum,că nu le rabdă hârtia,
Mă salută un pește,dintr-un BMW scump de tot,
Mă fac că nu-l văd și nu-mi scot pălăria.

Iubire,de ce m-ai lăsat în voia sorții?
M-ai părăsit,dar mi-am luat revanșa,
Pe strada lungă-a vieții și a morții
Talentul m-a strivit ca avalanșa !

Destinul meu de geniu printre stele,
Prin ceața nesfârșită ia contur,
Primesc și flori ,dar și cuvinte grele,
Din partea criticilor ce mă cred mahmur.