se pare că vine o iarnă suprarealistă

paharele goale
cântecul nibelungilor
fereastra de la care privește ochiul meduzei
și timpul ce stă în somnul tău

nu întreba tăcerea
"d e c e d o a r t ă c e r e?"
are și ea dreptul la pământ
are și ea trenurile fără destinație

gara din care nu se mai pleacă
și tu
singurul viețuitor

palma de lume pe lângă care treci
conturul tău traversând lumina
mai înțelept
mai nins

din zăpada aceasta voi face o cruce
departe departe de frig