sunt pătrate negre și
pătrate albe
se combină într-un x și 0
la infinit

foștii combatanți se înghesuie într-un colț
până se șterg urmele
pastilele s-au împotmolit
în gâtlej
ca
ultima subtitrare

pantofii de pânză
trec în sus în jos
mașina de ceață
înghite țipetele

ușa începe să se deschidă să se-nchidă de 1000 de ori
capetele tresar
trase de sfori
cuburi în imagini se rostogolesc
în pătrate negre pătrate albe

exfoliat
zâmbetul ei
vine de departe
vocea răsună de parcă s-ar afla
deasupra scaunelor
și degetelor rășchirate
soarele se zbate în gratii

zugrăvite
hilar
pe tavan
pătratele albe pătratele negre
întorc lumina
poți să te târșâi pe ele
sau poți să le sari