ÃŽn clipa asta
să înceapă primăvara
seninul
către muguri
să se adune...
să-mi pun în cui
amară - disperarea
și-n mâini
să-mi cânte
singură chitara...

ÃŽn clipa asta
câtă e - de viață
pariu cu Dumnezeu
cu mine fac
pe-o inimă fierbinte
ca de ghiață
că de iubire
n-am să mă dezbrac...

Dar orișicum,
să vină primăvara
să-mi fie verde
marginea de drum
să-mi înflorească dorul
și tristețea
să plece de la mine
ca un fum...

Să vină ani
să plece...
Cui îi pasă?
nu dau doi bani
pe oglinda ticăloasă...
ÃŽn mine
încolțește primăvara
și-n mâini
îmi cîntă singură
chitara...

Poezie dedicată cândva "Colindătoriilor Iubirii" asa cum ii numesc eu pe toți membrii cenaclului Flacăra (Totuși Iubirea), azi, rededic această poezie Tatianei Stepa și lui Andrei Păunescu... și supără-se lumea iar pe mine, dar la inimă nu port cătușe...
I se potrivesc aceste versuri Tatianei, fata cu voce de aur... și azi mai e si Sf. Andrei... sunt prietenii mei de suflet, ascultându-i cântând acum câțiva ani am scris versurile astea... și li se cuvin...