poartă în ceruri, nor de
patimă, deschide-mi
ochi vineții ca somnul în
giulgiu al toamnei,
zgomote vin, înecând izvorul ce
spală oasele albe și
urma de carne a
dimineții,
dogoritoare năpastă, neauz și
nevăz, închidere în
rotundul de spumă al clipei,
vin către noi, din adânc,
tipare mai grele ca
somnul,
sever-verticale, potrivind ca
un pat al lui Procust sufletul
între rame de-argint și securi