Stăm ascunși sub ploaia sticloasă
Asta e, nu mai ajungem acasă

Și dacă cineva ne-o duce dorul
Să ne caute, poate-i ajută aviatorul,

Îl cunoști, e de treabă, ne știe de mici
Ne chema la bomboane, avea un arici

Urât, de piatră, chiar la intrare.
Acum mă tem că nu-l mai are.

Și dacă nu le lipsim nu-i pagubă mare
Am grijă de tine, că doar sunt mai mare.

Mergem la munte,la bunica
Că ea ne iubește. Dacă nu, nu-i nimica.