Minciunile pe care le spui
Rup tăcerea
Ce se așterne
Peste râul întunecat
Ce duce spre locul
Unde lumina înțelepciunii
Nu ajunge
Unde bunătatea și frumusețea
Au fost de mult uitate
Rupte de pe cer și aruncate
În hidoase și reci încăperi

Minciunile pe care le spui
Te fac să simți durerea,
Strigăte de suferință
Sparg liniștea în mii de cioburi
Ce-ți rănesc privirea
Obișnuită să vadă
Doar lumină și fericire,
Oamenii din jurul tău
Își schimbă măștile
Cu măști grotești
Ce parcă râd de tine

Minciunile pe care le spui
Mușcă cu colți de fier
Din sfera de lumină
Pe care ai creat-o
Cu jumătatea ta
ÃŽmplinind blestemul ce spune
Că perfecțiunea nu există
Lăsând pe chipul tău
Urme adânc sculptate
Ce par mereu a fi
Un râu ce din drumul său nu se abate.