Amaltheei i se face mereu poftă de mere, mereu poftă de mere
Fructiera se sparge însă de câte ori întinde mâna spre ea
Se sparge
și fructele se rostogolesc cu zgomot
prin cameră
fugind de degetele ei subțiri

Trucul acesta l-au învățat de la sticlele cu apă minerală
care au început primele, acum câteva luni!
Ele au început primele, de câte ori îi era sete Amaltheei
și își îndrepta degetele subțiri către ele
Se spărgea apa toată, apa toată îi uda picioarele
si se trăgea apoi către fereastră și mai departe

Amalthea nu își mai iubește iubitul din cauza merelor
Din cauza sticlelor cu apă minerală
Si din cauza ei care nu poate să-și ia gandul
De la el, care se risipește tot atunci când degetele ei subțiri
Încearcă să se plimbe
Prin părul lui gros de bărbat al ei.

Trucul acesta l-a învățat, crede ea, tot de la sticlele cu apă
ori de la mere poate! El spune însă : Amalthea,
degetele tale subțiri nu mă lasă să stau la un loc…