Eu știu când te gândești din nou la mine!
simt neodihna ce-o cunosc doar norii
Și-aud izvoare cum coboară lin
în dimineață când se crapă zorii.

Ca să nu-ți tulbur gândul, nu respir!
mă arde doar o flacără gălbuie
Ce mă presară în fântâni de dor
și-apoi pe muntele de vis mă suie!

Eu știu când te gândești din nou la mine!
te deslușesc în nerostit cuvânt,
Mă-așez discret pe-o geană de lumină
și trist mă flutur ca o frunză-n vânt.

Simt un sărut ce tâmpla mi-o mângâie,
în mintea mea te-ascunzi și simt cum taci.
Încingi un dans cu muzele și-atunci
într-un volum de versuri mă prefaci.