orașul miroase a brad junghiat
țiganii alungă cu farmece noaptea
așteaptă frigul despuind crengi
ea are mâinile albe și lungi
îi adună buzele risipite
strigându-l pe nume

el împărățește peste o lume pierdută de pași
își plimbă palmele peste poteca sălbăticită
a coapselor ei închipuindu-și că ninge
rostește poveștile numai pe jumătate
ca un eretic