Mi-e sufletul destrăbălat o carte
ÃŽn manuscris, cu paginile arse,
Citite, ne'nțelese și întoarse
De tine prea târziu și prea departe;

Îmbătrânesc și harul tot mai rar se
Adună-n albul care mă desparte
De epilog, uitare și de moarte
Când scriu febril cu lacrimile stoarse.

E tot ce mai rămâne dintr-o dramă
Trăită alandala și în van
Între coperți, cu patima și teamă -

O carte surghinită an de an
Prin rafturi învechită și-ntr-o ramă
O semnătură ternă: Cristian.