Pași de chitină se pierd pe străzi de alun;
Privirile reci de artiști despuiați de gândire,
Ce picteaza pe pânza timpului, cu degetul
Înmuiat în acoarelă albă, versuri de'amor...

Se prefac că zâmbesc, în timp ce eu îmi
Port brațele ca vâsle din lut,
Printre porii frumosului lor ideal de iubire,
Ce umblă desculț și patetic pe cioburi de ură.

Doar un colț, agățat între ziduri de liră,
Stă și așteaptă să vin cu mireasma libertății,
Un glonte în țeastă să'mi înfing; prea lungul
Preludiu al vieții e crimă... pe strada artiștilor,

Fără nume...