când lucrurile rele se fac cu mâinile proprii
primul gest pe care l-ai face ar fi să-ți dai pumni în cap
ca și cum ai rezolva ceva mai mult decât contuzii, cucuie și ceva durere
aici e un bulevard prin arterele mele, zic privindu-mi brațele fircălite cu albastru
aici trec substanțele cu supraviteză, ca pe autostrăzi europene
îmi amintesc că nu pot să-mi controlez doza injecției pe care scrie indiferență și nici
țâșnetul fântânilor săpate prenatal și asamblate la două mâini
părintești într-un puzzle exact sub ochi, acesta este blestemul de a purta piele
întinsă de femeie, astăzi mi-am introdus direct în sânge un virus
a fost o greșeală, ca în pădurea adormită, fiindcă voiam să fiu un pic mai pedantă
astăzi am făcut un gest moștenit prin gene
o să mă vindec dacă voi primi dintr-o altă dimensiune, clemență
ar trebui să încep chiar de acum cu o incantație
ori să nu mă mai mint nici pe mine
atunci când mă apucă să spun că nu știu cum s-a întâmplat ori că
nu mai știu cine m-a pus