Luciu de polei la noi în frigider
de Crăciun piftie nu am pregătit
casa noastră pare un atelier
Moșul obosit nu vine neplătit

Negru-alb TV-ul doar cu un canal
îi arată fiicei iar pe "Spărgător"
șobolani colindă șuierând banal
noi visăm căldura altui dormitor

Nu mai știm s-aprindem suple lumânări
vâsc la uși nu punem, pom n-am cumpărat
rușinați de lacrimi le scăpăm prin nări
poate or să spele unde nu-i curat

Dar apocaliptic acceptăm cuminți
mâinile crispate zac la subsuori
încuiem cuvântul sacru după dinți
nu cumva să cânte iar de sărbători

– Mamă, vreau mâncare, ce tot scrii atât?
– Eh, de-ai ști, iubito, câte am să spun…
– Mamă, când va ninge? Mamă, mi-e urââât!
– Nu se știe, dragă, poate de Crăciun…