mi-s colții fumegând a dor
grădini prin carnea mea de lup
au nodul iernii strângător
de aburi gurii când astup

ferestre-n cerul cu mohor
și ceas de verde la calup
din colții-ndepărtați a dor
și fum în carnea mea de lup

sălbăticit până se rup
plămânii orhideelor
cu gheața-n loc de aer or
mușcând fuioarele de trup

din colții mei albiți a dor