Vin anii-n șir și-apoi se duc,
prin bradul prins într-o beteală,
ca globuri, puse pe butuc
sau șnur, de trecere egală,

pe unde viforul e-un cuc,
vestind ca într-o aiureală
că anii-atunci când vin, se duc
cu brazi pe moarte, în beteală...

Când ochii nopților se spală
cu artificii, trist apuc
pe Dumnezeu, de un papuc
și-l rog, în taină, cu sfială:

"Nu-mi da alți ani! Oricum, se...duc..."