toate organele de la
ultimul dinte de lapte sălășluind în
golul propriei memorii-fantomă

încep să facă straturi de
scoarță ca niște pietre în curs de
răcire sub jet de robinet stricat chiar în
ajunul unei petreceri esențiale
știi senzația că nu te-ai spălat destul întrucât
creierul e întotdeauna îmbrăcat

orice cuvânt primit în
timpan are greutatea unui geamăt profund de
clopot urcat sub cupolă cu macaraua
știi că liniștea din tăcere e doar un
subterfugiu de femeie ușoară

când lumea rămâne grea cu mitul orașelor arse prin
prisme lacrimale vezi focuri până și în
apa dozată

te simți lipitoare ancestrală întinsă ca o
gumă pe spinarea Începutului
și nu poți să rabzi strânsoarea pielii
murirea de balon de săpun din temporală
nici arsura - un domino săltăreț de la geană la
geană până adânc în retină

și atunci pocnești din degete și tocuri
încui de trei ori lada de zestre
arunci sau mai degrabă înghiți cheia

fiindcă știi bine
dumnezeu a stricat timpul și acum doarme în
mațele tale ca în leagăn un plod cu un
deget în gură

____
N.B. Interzis a se introduce pe blog-uri personale și alte site-uri
fără acceptul expres al autoarei. Mulțumesc.