soției mele i s-a aprins în pântec o stea
a fost liber de crăciun
nu ne-am mai sculat devreme
a rămas grea
am făcut dragoste pe lumină
ca doi oameni cinstiți
toate globurile din brad străluceau strigau
vă iubiți! iubiți-vă! vă iubiți!
după anul cel nou va fi prea târziu
veți semăna cu portocalele
buzele vi se vor decoji
semințele se vor risipi aidoma cuvintelor
și moartea va așterne lenjerie de doliu
cuiburilor ieslelor și incubatoarelor

i-am frământat sânii
și am visat cozonac
întâia oară am simțit aroma speranței
și frică mi-a fost să deschid ochii dacă
ninge încă în lume laptele mamei
și gălbenușul acesta de ou sunt eu

pierderile m-ar fi putut transforma în vechiul
mâine înseamnă înaltul desfrunzit asfințit
la semnul lui sângele
vine singur acasă
cum vita uitată de stăpân la pășune

oasele mele așteaptă acum rânduite în liniște
un sat de munte își stinge ochi cu ochi rostul
eu sunt tu Sara
i-am șoptit la ureche
să ne prefacem ațipiți se aud deja
în vârful inimii colindătorii

a fost lună plină cerul își chema apele
numindu-le

pre limba mea
munte
anu