în suflet îmi port
povara de ani
și dulcea poveste a unui om
ce s-a vrut a fi
regele neîncoronat al sufletelor
și vameș al lucrurilor.
*
timpul își omoară tot mai nemilos clipele,
iar florile de lut
sunt acoperite de bolovanii uitării.
*
caut, dar ce?și unde?
nu știu, e-a anilor povară
sau lâncezeala ultimei iubiri?
*
sunt solidar acum cu clipa.
vecia e-așa departe...
așa departe...
iubirea a răposat undeva,
sedusă de timp.
și nimic nu mai pot să schimb,
nimic... nimic...