Dacă mă dai acum uitării,
pe cine-adoarme legănatul mării?
Deasupra-n stele cine se ascunde,
cînd chipul tău e jos, în unde?
Ca vîntu-n ierburi simt suflarea ta.
Cel ce te-aduce pare-a-ndepărta,
de mine azi și mîine și oricînd
clipa cînd alunga-voi iar din gînd,
orice-ncercare de a te iubi.
Demult pluteam fără a ne-ntîlni.
Tu lună, soare eu - peste cuvinte –
vom coborî la ceasul Celor Sfinte,
să dezlegăm Celui Născut misterul.
Ca ochii-I după ploaie va fi cerul...