din gură îi cad stele acestui cer bătrân ce bâjbâie pereții cu luna lui lanternă
în far pescarul-pictor zâmbind nepăsător cu nori albi și albaștri pictează o balenă

îi ies din apă capul și coada despicată
punctele cardinale abia o cuprind deodată

de curaj sau de frică încep să cânt: peștele e un alt orizont de pământ
mă aude
mă caută
dar nu strig – mă fac din ce în ce mai mic

și el:
te văd
te aud – nu-i răspund

sub zăpadă
inima începe să-mi bată