Mă tem de-a norilor îmbrățișare
De soare doar mă vreau înlănțuit
Și amețit de-albastrul infinit
Să mă împrăștii printre scoici, în mare.

Să mă-mpreun cu valul pentr-o clipă
Chemarea din adânc să îi ascult,
Înăbușind al inimii tumult
S-aud cum pescărușu-n mine țipă.

Să deslușesc străfunduri de abis
Cu ochiul meu și-apoi să îndrăznesc
În cerul mișcător să mă privesc
Ca în oglinda ultimului vis.