Se-ntîmplă uneori
Să n-am cuvinte să vorbesc,
Să n-am putere să zîmbesc,
Să uit de noi;
Și poate că adeseori
Nu am nici lacrimi să mai plîng,
Nu am nici brațe să ne strîng
Pe amîndoi;

Posibil să nu realizez
Cînd tu mă cerți sau mă alinți,
Cînd îmi promiți ceva sau minți,
Așa sînt eu -
Și poate că prea mult visez,
Mă-ncurc în propriile-mi gînduri,
M-opresc și-apoi sar peste rînduri, -
E stilul meu.

Mă-ntreb cîteodată
Cum toate astea vor mai fi
Atunci cînd te vei plictisi
Să fiu cu tine
Și-ar exista o fată
De care să te-ndrăgostești,
Și chiar mai mult să o iubești
Decît pe mine.

Nu cred c-aș ști
Nici cîte vorbe să îți spun,
Nici cum să te întorc din drum
La mine iar;
AÈ™ suferi
Dar cred că te-aș lăsa să treci,
Chiar de ar fi să mor cînd pleci,
Să n-ai habar...