Podeaua scârție sub pașii mei,
Tu ești aruncată peste ea, în mii de cioburi.
Am murit de șapte ori să'ți scriu cu adevărat
- O poezie -.
Þi'am scris ce nu vei înțelege niciodată,
Ce vede un nebun într'o adiere pe buzele'ți dulci.
Mă uit la tine, parcă'mi văd sufletul oglindit
- În nurii tăi -

Peste imaginea'nghețată trupul vrea să și'l întindă,
O privesc, zîmbesc, zâmbește
- Cine'i falsul din oglindă? -