Ce noapte adâncă și grea!
Cineva a smuls cercelul de la urechea bolții,
sub a cărei arcuire ne-mpotmolim acum
în beznă și ceață,
în propriile noastre gesturi.
De undeva din spații necunoscute,
un cor bărbătesc cîntă muzică religioasă,
făcînd și mai gravă neliniștea noastră.
Dar unde sunt ei, Heralzii, ei, păzitorii
de Lege, ei, mai marii peste canoanele
care vin să sprijine și să perfecteze Legea?
Ce noapte adîncă și grea!
La porțile cerului jefuit de stele(?),
un înger căzut din poala luminii confuze,
scâncește amarnic și deznădăjduit.
Plânge cu el
toată lumea cugetului meu!