Printre celule sociale rătăcesc lăsând în urmă
Indivizi ce fug de mine,
Nici nu știu de ce se'ntâmplă, parcă'am lepră,
Doar inima mea sughiță din când în când,
E obosită, tristețea a poleit'o cu chitină.
Șchiopătez printre bacteri spirituale,

Privesc la colosul din lună în noapte,
Unde cred că a rămas un loc, pentru noi,
Ființele asexuate.