Ați văzut prea bine că la consultații
Doctorii te-ntreabă despre emanații.
Vor sa știe totul: abundență, faze,
Unii le zic "vînturi", alții le zic "gaze".

Dar să nu vă mire dacă medicina
Studiază astăzi foarte mult "bășina".
Fiindcă, biologic, pentru toți e clar,
A băși e-un lucru foarte necesar.

Toată lumea bese, asta-i axioma
Nu interesează sunet sau aroma.
În privința asta toți sîntem la fel
Floarea nobilimii, preoți, prinți, prințese,
Papa de la Roma bese si iar bese.

Îns-o chestiune trebuie-nțeleasă
Fiecare bese, dar la el acasă!
Fără martori merge, tare sau încet,
Nimeni nu-ți dictează să te beși discret.

Vrei rafale scurte sau prelungi să sune
Treaba ta, ești liber, poți să faci și spume!
Și chiar dacă nimeni nu-ți stă împrejur,
Poți să beși în lege, pînă pici in cur.

Eticheta cere, însă, să fii pudic
Bunul simț pretinde să nu beși în public.
Ce-ar fi, bunăoară, s-auzi pe cutare
C-a bășit in public doamna nu-știu-care
Sau că domnișoara, profesoara X,
S-a bășit în clasă, ieri la 9 fix?

Cum ar fi privite, sau calificate,
Ar mai fi prestigiu, autoritate?
Cine le-ar mai crede ființe grațioase?
Ar fi socotite niște bășinoase.

Dar mă-ntorc acuma iar la medicina
Sa-ți riști sănătatea pentru o bășina?
Să n-o lași să iasă dacă ești în public,
Fiindcă eticheta cere să fii pudic?

În privința asta sînt păreri mai multe,
Cine-ar sta pe toate să le mai asculte?
Astfel, după unii poți să beși oricît
Dar să știi la vreme să le strîngi de gît.

Poți să fii același om cu demnitate
De le dai tăcut drumu-n libertate
Asta-i o părere, una dintr-o mie
Dar morala spune că-i ipocrizie.

Ce deosebire între om și cal
Ar mai fi atuncea sub aspect moral?
Cînd te-arăți în lume demn, gras și frumos
Iar realitate ești un bășinos?

Cîți nu sunt din ăștia care bes de zor,
Parcă știi vreodată ce-i la curul lor?
Dar rămîne lege că e indecent
Să slobozi la gaze pe eșapament.

Fie, cu morala nu te poți certa
Dar mai vine gazul fără voia ta.
Șuieră și geme, cu prelung ecou
Iar tu ai neșansa să fii la birou.

ÃŽn astfel de cazuri, spune, ce te faci?
Să recurgi la scuze sau să te prefaci?
Din experiență eu vă spun cinstit
Că nicicînd in viață nu am îndrăznit
Să recurg la scuze, ar fi fost mai rău
Să roșească lumea toată-n jurul meu.

Am tîrșîit un scaun, am făcut ceva,
Ca să nu se creadă c-am bășit cumva.
Și oricît s-ar spune că sînt ipocrit
S-au făcut și alții că n-au auzit.

Chiar si-ndrăgostiții cînd admiră luna,
Cu sau fără voie, scapă cîte una
Dar cu-o tuse seacă, bine regizată
Sau cu-o melodie mai pe nas cîntată

Fac să se ascundă tot, a poezie,
Chiar și nedorita, scurtă gălăgie
Ce-a trecut prin mațe și s-a dus in vînt
Și care ne-ncurcă viața pe pămînt.

Dar astfel de cazuri cînd ipocrizia
E asociată chiar cu poezia,
Crime moraliștii noștri le socot.
Căci morala-și bagă nasul peste tot.
În final, tot omul se întreabă trist:
Să asculți de medic sau de moralist?